colturi de hartie (3)

Posted by Horia on June 18, 2014 in colturi de hartie |

Stiti bullshit-ul ala cu “o sa intalnesti o persoana care o sa iti dovedeasca de ce nu au mers toate relatiile precedente” ? Sunt un ipocrit ca ii spun bullshit acum,  pentru ca si eu la un moment dat, il credeam cu ardoare.658x0_Re-exposure-of-Pleasing-Couple-Love-Hug-Wallpaper

Relatia mea cu Evelyn dovedeste foarte bine ca acele vorbe se apropie foarte mult de realitate. Noi doi am fost un fel de Ross si Rachel, doar ca nu ne-a luat aproape 7 ani sa ne dam seama ca suntem facuti unul pentru celalalt. Daca ar fi durat atat, unul dintre noi probabil ar fi luat-o razna sau am fi devenit colegi la 9. Am avut episoade, evident, unele mai nasoale si mai dramatice decat celalalte. Si acum daca stau sa ma gandesc, era imposibil sa nu fie asa, pentru ca amandoi avem personalitati puternice iar cand doua ego-uri imense se ciocnesc, mai mult ca sigur se lasa cu scantei. Punctul in care am ajuns acum, a fost atins dupa nopti de tipete, vorbit la telefon cu orele, si mii de mesaje trimise in mijlocul celor mai importante momente din vietile noastre. Chiar intr-unul din acele momente mi-am dat seama cat de importanta este pentru mine, pentru ca nu ma mai interesa ceea ce se intampla in jurul meu, daca ea era suparata pe mine. Momentul s-a nimerit sa fie proba orala de romana, de la bac. Imi amintesc si acum cum printre randurile unui text de Cioran vedeam doar chipul ei imbufnat, cu ochii verzi ce trimiteau sageti de suparare si cu buzele apasate din cauza nemultumirii. Nu stiu ce si cum am spus in fata comitetului, dar dupa modul in care ma privea profesoara mea cand am iesit din sala, ma indoiesc ca lucrurile ce mi-au iesit pe gura au fost tocmai relevante. “N-am putut sa stau o clipa linistita pentru ca ai intrat suparat in examen din cauza mea!!” I-am auzit vocea pana sa o si vad pentru ca am iesit cu capul plecat din liceu iar mai apoi am simtit cum ma strange in brate cu toata puterea. “Ce-ai facut? A fost totul bine, nu? Asa de vinovata ma simt…” Nu m-a lasat inima sa-i spun ca am fost mai mult absent, poate si pentru ca rezultatul probei nu avea nicio relevanta, asa ca am sarutat-o in mijlocul multimii de oameni ce astepta sa intre si a inteles singura ca vorbele erau de prisos. Am strans-o de mana, am plecat spre Cismigiu si tot drumul m-a tachinat cu “Ai trecut o proba, mai ia trei bonus!”.  

Share

Tags: , , , ,

Copyright © 2012-2018 Horia Calin All rights reserved.
This site is using the Desk Mess Mirrored theme, v2.5, from BuyNowShop.com.