0

jurnal de grasut #3 – ramp-up dupa o perioada dificila

Posted by Horia on August 26, 2020 in jurnal de grasut |

Scrisesem pe la inceputul anului ca vreau sa imi continui activitatea de alergat si anul acesta intr-o maniera cel putin asemanatoare cu cea din 2019. Am fost consistent pentru aproximativ 2 luni, pentru ca la finalul lui Februarie sa ma accidentez si sa fiu fortat sa iau o pauza.

poza cu mine in starea de urgenta

ba chiar am fortat pauza mai mult decat trebuia…

Ulterior a inceput starea de urgenta iar in restrictiile impuse mi-am gasit o scuza suficient de buna pentru a trage pe dreapta. La scurta vreme dupa asta, am inceput sa ma simt vinovat. Ba chiar simteam o stare de amorteala la nivelul picioarelor atunci cand ieseam in jurul blocului sa plimb catelul. Au trecut pe langa mine in jur de 2 luni si jumatate in felul acesta, pentru ca nici macar dupa ce s-a terminat starea de urgenta nu reuseam sa ma motivez sa ma reapuc.

Gaseam scuze in orice – e prea cald afara, e prea riscant sa merg la sala, etc. Mai mult decat atat, majoritatea evenimentelor de alergat la care imi propusesem sa particip s-au amanat pentru toamna sau s-au anulat cu totul…

Siiiii s-a facut iunie – pentru ca m-am transformat in couch potato, am reusit sa ma ingras la loc, tricourile largi le purtam intr-un mod neironic, ma simteam constant sleit de energie si fara chef de absolut nimic. Nici nu prea dormeam bine…

provocarea de a reintra in forma

In momentul in care m-am reapucat, incepeam sa gafai dupa 2-3KM, nici nu mai reuseam sa tin un pace constant – eram total iesit din forma. Imi era cu atat cu mai greu pentru ca stiam “cat cazusem”. Pe scurt, provocarea sa imi revin nu era doar fizica dar tinea putin si de cap, trebuia sa am grija sa nu ma enervez si sa imi pastrez motivatia cat mai mult.

Fix cand imi era lumea mai draga, am reusit sa ma si “accidentez” din nou. O recidiva a unei probleme de anul trecut, pusa cap la cap cu cea din Februarie si abia puteam sa calc pe piciorul stang dupa o alergatura in jurul blocului. Bleah. Totul doar din vina mea.

Pauza, rabdare, masaj, Voltaren, apa calda (cand venea in Drumul Taberei) – au trecut alte 3 saptamani in care m-am convins ca nu obtin nimic prin graba. Asa ca m-am multumit doar sa ies constant, chiar daca alergarea nu era mai buna de fiecare data iar progresul nu era cel pe care mi-l doream eu… Iar asta cred ca a fost cea mai importanta lectie. Sa nu ma mai “cert” in mod constant pentru a-mi depasi limitele si a intelege ca n-am nimic de dovedit nimanui, doar mie insumi.

solutia pusa in practica

Fast forward pana in prezent, final de august – ma apropii incet dar sigur de conditia de anul trecut si ma pregatesc sa alerg un semi-maraton mai bun decat cel din Octombrie 2019. Reusesc din nou sa port tricourile alea largi doar intr-un mod ironic si am un playlist de 1 ora si jumatate pe care-l epuizez la fiecare iesire.

Cel mai important ar fi sa reusesc sa pastrez ritmul curent si sa nu mai trec prin ramp-down-uri, oricare ar fi motivele care m-ar impinge in aceasta directie. Bine, spun aceste lucruri presupunand ca White Walkersii din iarna lui 2020 vor fi infranti la fel de usor ca in GoT si o sa prindem un 2021 mai ok…

Share

Tags:

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Copyright © 2012-2020 Horia Călin Toate drepturile rezervate.